TRUPA IMAGO

În anul 1998, la iniţiativa a doi studenţi entuziaşti – Bogdan Sărătean şi Radu Stăniţ – ia fiinţă trupa IMAGO. În toamna aceluiaşi an, pe scena CCS Cluj-Napoca se joacă primul lor spectacol: Aşteptându-l pe Arlecchino, un teatru-colaj după texte din commedia dell’arte, Slawomir Mrozek şi Samuel Bekett, în regia lui Radu Stăniţ, spectacol care s-a bucurat de succes şi cu care trupa a participat la Festivalul Internaţional de Artă Neconvenţională „La Strada” Sibiu 1998.

Au urmat apoi ani de transformări în activitatea trupei, de noi experimente, de căutări a noi modalităţi de raportare la o realitate de multe ori prea searbădă în valenţe artistice.

În anul 2000 trupa pune în scenă Roşcovanul, un scenariu pe texte de Daniil Harms şi Matei Vişniec, un spectacol despre lipsa de comunicare şi alienarea societăţii, despre un pic de speranţă: o poveste de fapt.

În data de 16 decembrie 2000 în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Absurd „Eugen Ionescu” Bucureşti, trupa a prezntat spectacolul Ultima zi a lui Godot în regia lui Radu Stăniţ. Este povestea unei prietenii, a unui drum care începe cu primul pas; povestea ultimilor oameni, care vor să-l vadă pe Dumnezeu.

În primăvara anului 2001 spectacolul a obţinut premiul special al juriului în cadrul Festivalului de Teatru Scurt „Zaharia Bârsan” de la Cluj. În aceeaşi perioadă trei dintre membrii trupei (Takacs Eniko, Anca Brişan şi Dan Ţilea) au creat împreună un spectacol de dans şi pantomimă, un discurs teribil de curajos numit Alter Ego, care a devenit cel mai jucat spectacol Imago. Propunerea celor trei actori era o trecere dincolo de cuvânt prin forţa gestului şi a muzicii, o sondare a eternei relaţii dintre bărbat şi femeie, a mecanismelor prin care protagoniştii devin pe rând călăi şi victime, sclav şi stăpân.

În anul 2002 are loc premiera spectacolului Ultimul Păcat de Victor Drăgan, o întrebare lucidă şi o poveste tristă despre sacru, decizii, avort.

În toamna aceluiaşi an la Ploieşti, în cadrul Festivalului Naţional Studenţesc „I. L. Caragiale”, Imago obţine cu spectacolul Caragiale Remixat (pregătit şi regizat de Iulia Ursa), Marele Premiu, Premiul Special al juriului pentru maniera modernă de interpretare a operei lui Caragiale, Premiul pentru cel mai bun rol masculin (Victor Drăgan), Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Raluca Hanea). Redăm mai jos câteva consideraţii ale domnului Lucian Sabados, regizor şi critic: „vizionarea spectacolului regizat şi interpretat de studenţii clujeni mi-a produs o vie impresie, datorită colajului şi a decupajului regizoral, plin de rafinament, inventivitate scenică şi profunzime a mesajului, cât şi prin virtuozitatea unor interpreţi sau pur şi simplu entuziasmul şi hazul contaminant al celorlalţi. Principala calitate a acestei performanţe teatrale o situez însă în zona axiologică şi existenţială a BUCURIEI JOCULUI, fireşte, dublate de inteligenţă, rafinament al gândului şi consistenţă a imaginii teatrale. M-aş fi bucurat ca această lecţie de devoţiune şi plăcere a jocului să fi fost văzută de cât mai mulţi profesionişti, din ce în ce mai dezabuzaţi, rutinaţi şi fazi. Din suflet felicitări acestor minunaţi tineri prin a căror existenţă, Ziua de Mâine va fi mai frumoasă.”

Soseşte vremea când o dorinţă arzătoare a noastră devine realitate. Bucurându-ne de sprijinul total al conducerii CCS Cluj-Napoca, în primăvara anului 2003 inaugurăm studioul de teatru. Realizarea acestui studio creează condiţii excelente pentru realizarea de spectacole studenţeşti concepute special pentru acest spaţiu. S-a creat astfel un mediu cultural care stimulează iniţiativele tinerilor, a studenţilor creatori, aflaţi în căutare de noi forme de expresie teatrală.

Studioul de teatru („cutia neagră”, cum îi spunem), dotat corespunzător – lumini, sonorizare – constituie spaţiul ideal de pregătire a spectacolelor, de a le juca, de a găzdui ateliere de iniţiere în arta interpretativă, spectacole-lectură, întâlniri, dezbateri între studenţi, interpreţi şi personalităţi din lumea teatrului, care să provoace dialogul deschis, dezinhibant, şi de ce nu, polemic.

La inaugurarea studioului am organizat Zilele Imago (14-15 aprilie 2003), la care a fost invitată trupa de teatru studenţesc THESPIS, din cadrul CCS Timişoara. Studenţii-actori au ieşit în stradă să cheme lumea la teatru, s-au jucat 7 spectacole, dintre care, la final, publicul – pe cât de numeros, pe atât de devotat, rămânând până la 3 noaptea la piese – a avut parte de o revelaţie în tandem: Poveste din Cetatea Lucrurilor care nu există (ulterior numit Măscăriciul), un excepţional text scris şi interpretat de Victor Drăgan alături de Rada Mateescu şi Mircea Precup, şi Ce fumos se certau, dar şi mai frumos se împăcau, de Dan Ţilea. Aceste două spectacole au fost reluate ani la rând, fiind foarte bine primite de public.

Casa de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca a organizat în perioada 22-28 martie 2004 cea de-a treia ediţie a „GALEI TEATRULUI STUDENŢESC”, remarcabilă atât prin amploarea manifestării cât şi prin înscrierea ei în proiectul internaţional „Săptămâna mondială a scriitorilor de azi”, iniţiată de organizaţia „Les Auteurs de l’Ombre” din Franţa. Acest eveniment teatral a grupat sute de structuri culturale şi educative din 37 de ţări prin intermediul Internetului. Prin aderarea la acest proiect CCS a propus o săptămână de manifestări teatrale, orientate în următoarele direcţii:

spectacole de teatru prezentate de trupele IMAGO şi MAGMA

spectacole ale altor trupe sau şcoli de teatru invitate: UNNAMED (UMF Cluj-Napoca), AMIFRAN (Arad), anul III Actorie – secţia de teatru a facultăţii de Litere UBB Cluj, şi un spectacol al Studioului Casandra Bucureşti.

conferinţe şi dezbateri

lansare de carte

Scopul acestei manifestări a fost de:

promovare a spectacolelor formaţiilor studenţeşti;

realizarea unei deschideri spre dialogul artistic internaţional prin contactele stabilite cu celelalte trupe participante la această manifestare internaţională;

integrarea mişcării teatrale studenţeşti clujene în circuitul autorilor contemporani.

Tot în anul 2004 se mai adaugă repertoriului Imago şi piesa De hălăduială, după un text de Victor Drăgan. Adaptarea textului, concepţia regizorală şi interpretarea îi aparţin lui Bogdan Sărătean. Spectacolul a avut premiera într-un club timişorean, fiind apoi jucat în ţară, în spaţii mai mult sau mai puţin convenţionale. One-man-show-ul este o tulburătoare confesiune a unui spirit rătăcitor – de unde şi titlul piesei.

În aprilie 2004, o nouă etapă în evoluţia trupei Imago a debutat odată cu premiera piesei Dada Love Story, o comedie muzicală în regia şi interpretarea lui Dan Ţilea alături de Camelia Balteş. Două personaje, trei instrumente şi opt episoade în preajma unei absurde poveşti de dragoste. Ineditul concepţiei regizorale şi interpretarea de excepţie au făcut din această piesă cel mai apreciat spectacol, atât de studenţii pasionaţi de teatru cât şi de specialişti. Dada Love Story a adus în palmaresul Imago cele mai multe premii: reprezentând Europa de Est la festivalul FITUC (Casablanca, Maroc – iulie 2006), Imago a obţinut Premiul Special al Juriului pentru cel mai bun spectacol şi Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Camelia Balteş). Cu un an în urmă, la FNT „Liviu Rebreanu” Bistriţa, spectacolul obţinuse exact aceleaşi premii. A fost fără îndoială o recunoaştere a talentului interpretativ, a pasiunii totale pentru teatru a acestor tineri minunaţi.

În anul 2005 alte două premiere se adaugă şirului spectacolelor realizate de Imago: Strigăt nou-născut (tragi-comedie de Victor Drăgan, un spectacol abisal, jucat într-un stil deja consacrat de precedentele piese ale tânărului dramaturg clujean) şi Vicontele de Eugene Ionesco, o insolită punere în scenă de Dan Ţilea. Cu Vicontele Imago a participat la festivalul „Eugene Ionesco” de la Bucureşti, la „Studentfest” în Timişoara, la festivalul „Ludic” Iaşi. În diverse distribuţii, spectacolul a stârnit aplauze la scenă deschisă prin savuroase scene de umor, tipice absurdului ionescian.

Stagiunea 2005-2006 aduce în lumină o nouă piesă: Moartea lui Leopold. După un scenariu original Imago inspirat din folclor, Bogdan Sărătean a cizelat un spectacol de teatru arhaic care a prins viaţă în cadrul taberei de creaţie artistică de la Cucuteni (jud. Iaşi) din vara anului 2005, trupa Imago fiind invitată de asociaţia „Ars Continua” din Iaşi. La prima reprezentaţie au fost implicaţi copiii satului şi ansamblul arhaic de ursari din Cucuteni. Într-o formă adaptată dar cu acelaşi succes, spectacolul a fost apoi prezentat la „Festivalul de Artă Medievală” de la Sibiu, în august 2005. Ca spectacol studio, Moartea lui Leopold a avut premiera la Imago în 14 aprilie 2006, iar reacţia publicului a fost pe măsura profunzimii temei propuse: viaţa, cu marile sale treceri – naştere, nuntă, moarte.

Începând cu anul 2007 se poate spune că aniversarea „Zilelor Imago” devine un eveniment remarcabil în viaţa culturală studenţească clujeană. Publicul nostru, format din în mare parte din studenţi iubitori de teatru dar nu numai, aşteaptă an de an această manifestare prin care Imago scoate în lumina reflectoarelor atât premiere cât şi piese deja jucate, unele dintre acestea adaptate, transfigurate în virtutea schimbului de generaţii.

Unii dintre vechii membri ai trupei au urmat firul vieţii post-universitare, alţii continuă să întreţină spiritul teatrului liber, împărtăşind noilor veniţi din experienţa lor. În mod tradiţional, toamna la fiecare început de an universitar Imago se află în căutare de noi talente, şi atelierele de preselecţie organizate în sala studio aduc zeci de candidaţi în fiecare an.

Dintre aceştia, puţini sunt cei care ajung să îşi afişeze public talentul teatral, să construiască un personaj conform standardelor dramatice, dar fiecare dintre cei prezenţi la întâlnirile săptămânale Imago iau parte în mod activ la construirea universului de discurs artistic colectiv, cât şi la dezvoltarea individuală a unor capacităţi ce se dovedesc foarte utile dincolo de sala de repetiţie: dezinhibarea, căutarea şi afirmarea talentelor proprii, disciplină corporală prin joc, lărgirea orizonturilor culturale.

În toamna anului 2007 are loc în sala studio premiera Arto Fan Hoh. Spectacolul este un stand-up tragedy, un strigăt mut la adresa ignoranţei, care de-a lungul istoriei a demonstrat că uneori poate anihila valorile culturale, cazurile pictorului Vincent van Gogh sau al scriitorului Antonin Artaud fiind argumentele cele mai terifiante în acest sens. Piesa a fost creată şi jucată de Dan Ţilea alături de Camelia Căluşer la toate festivalurile naţionale, precum şi în diverse alte locaţii. Fiind necesară o extraordinară investiţie emoţională pentru a reliefa în mod autentic personajele acestor doi creatori de geniu, chinuiţi însă de imensitatea unei lumi apăsătoare, actorul are nevoie de o pregătire îndelungată a rolului.

În replică, celălalt pol al tandemului regizoral Imago, Victor Drăgan, a creat piesa 3,14, în care universul ludic al personajelor duce spectatorii în zone pe cât de inefabile pe atât de memorabile, prin implicarea acestora în evoluţia discursului scenic. Umorul, care atinge pe nebănuite grotescul, deschide calea spre tărâmul ideii lucide. În mod cert, la sfârşit publicul iese transformat, în preajma acelui catharsis absolut necesar oricărui act teatral.

Anul 2008 aducând o schimbare de generaţii mai amplă, au fost necesare ore suplimentare de instruire, intensificarea lucrului actoricesc. Noii membri Imago au adus un suflu proaspăt, noi orizonturi. Demnă de consemnat este inter-conectarea cu trupa „Gaudeamus”, cu care avem relaţii apropiate de colaborare în peisajul teatral local.

Continuând provocarea teatrului absurd, Dan Ţilea elaborează experimentul vizual numit Istoria ilustrată a muzicii secolului XX, cu scopul de a oferi astfel o oportunitate noilor membri de a se familiariza cu rigorile scenei. Aceste rigori însă cereau numerosului grup de actori şi actriţe din distribuţie ca unele convenţii teatrale să fie sparte prin imagini şi idei-forţă, nu prin metode ieftine sau vulgare. Provocarea aceasta a dat roade abia după multe ore de efort susţinut şi discuţii pe tema teatrului de imagine. Din nou invitaţi la tradiţionalul Studentfest de la Timişoara, Imago a produs furori prin forţa creativă a acestui îndrăzneţ experiment.

Pentru a sărbători cei 11 ani Imago, reluarea Vicontelui într-o nouă formulă, re-crearea Măscăriciului, precum şi invitarea longevivei trupe ieşene de teatru studenţesc Ludic, au avut darul de a mobiliza noi forţe creative în interiorul trupei, nu neaparat prin forţa exemplului, cât prin transfer creativ. La Imago nu se produc modele şi copii ale acestora, ci se perpetuează o stare, se dezvoltă în mod continuu capacităţi, se produc noi provocări.

Astfel, dorinţa de continuitate pe linia teatrului absurd a dus la provocarea numită Lecţia. Clasicul text al lui Eugene Ionesco a fost pus alături de la fel de celebrul film The Wall de Pink Floyd, rezultând un spectacol mixt, ce propune reevaluarea ideii de libertate ca fiind un proces absolut necesar, oricând. Lecţia noastră ne învaţă cum nu trebuie să uităm că libertatea se obţine cu sacrificii, şi dacă o primim de-a gata, suntem datori să reflectăm asupra riscurilor de a o pierde. Spectacolul a avut premiera în toamna anului 2009, şi apoi s-a făcut remarcat atât la ediţia specială a festivalului „Eugene Ionesco” Bucureşti 2009, precum şi la Timişoara, cu ocazia evenimentului „27 martie – Ziua Internaţională a Teatrului”.

Începutul stagiunii 2009-2010 a adus un nou val de imagoi (cum ne numin noi între noi, la studio). Evoluţia vieţii culturale studenţeşti clujene are legi care se reflectă fidel şi în rândul amatorilor de teatru. Noi şi noi provocări apar odată cu ultimele tendinţe din lumea culturală actuală, în general. Orientarea spre noi tipuri de performance-uri, spre redefinirea şi prelucrarea spaţiului scenic, spre cele mai noi tehnici interpretative, obligă la o continuă cercetare teoretică şi exersare practică, mai ales din partea celor care coordonează desfăşurarea curentă a activităţilor la studio Imago.

Perspectiva unei aniversări de anvergură, Imago – 12 ani, cu promovare amplă, cu filmarea profesională a tuturor spectacolelor, cu invitaţi de marcă (Cătălin Naum fiind cel mai bun exemplu), cu expoziţie şi flyere, cu masă festivă, cu toţi prietenii noştri alături timp de două zile, a solicitat potenţialul tuturor: noi toţi din Imago suntem cei care punem în scenă spectacole, cei care le joacă, cei care le susţin din punct de vedere tehnic şi scenografic, şi chiar care le aplaudă alături de public. Magia subtilă a puternicei legături Imago, a acestei mari familii, este însuşi acel studio, unde posibilitatea eliberării de cotidian apare cel puţin ca o binefacere, dacă nu ca o ridicare înspre înaltele sfere ale artei.

Dar evenimentul „Zilele IMAGO – 12 ani” din luna mai 2010 a fost pregătit din timp, cu o dedicare inegalabilă de doamna Mariana Topan, referentul cultural din cadrul CCS Cluj-Napoca, persoana care prin prezenţa vie şi spiritul ei organizatoric a vegheat în permanenţă, de la începutul Imago, la buna desfăşurare atât a evenimentelor noastre, cât şi a continuităţii trupei în general.

Deschiderea „Zilelor Imago – 12 ani” au făcut-o elevele din Lecţia după Ionesco. O lecţie învăţată şi foarte admirată de unii fani ai absurdului, foarte apreciată de publicul avizat.

Trupele invitate la aniversarea Imago din anul 2010 au fost „Podul” CCS Bucureşti, „Thespis” CCS Timişoara, „Niteo” CCS Ploieşti şi „Gaudeamus” UMF Cluj. Spectacolele au avut o ţinută deosebită, oferind publicului foarte numeros cele mai variate registre teatrale: de la absurdul Lecţiei (Ionesco), la drama interioară a lui Ingrid (Sarah Kane), la ibsenianul clasicism al Casei de păpuşi, savurosul teatru muzical Shakespeare I love you al celor de la Gaudeamus, la intensitatea tensiunii Traficului de oameni cu floarea în gură (Cehov şi Pirandello).

Noutatea Imago mult aşteptată a fost în primul rând piesa Peştele de aur, de Victor Drăgan. Simbolistica cuprinsă în cele aproape trei ore de teatru viu, oniric, alături de umorul inconfundabil marca Victor Drăgan au dus publicul departe, în zone neumblate, de la fineţea aluziei erotice, la hermeneutica luptei cu arcul şi filosofia morţii teatrului; acelaşi public fiind supus apoi iniţiatic la testul răbdării, după care, până la urmă parcă ne-a rămas tuturor în suflet o mică întrebare: oare vom reuşi să prindem cândva peştele de aur, cel din visele noastre?

Ioana Oltean, o actriţă din primele generaţii Imago, a făcut pasul spre dramaturgie şi regie, scriind şi punând în scenă piesa Singurătatea laşităţii sau Cocoşul de noapte. Publicul a fost pus la propriu în scena sălii mari de spectacole a CCS, într-o poveste intimă, a încleştării erotice şi a dramei existenţiale, jucate în cel mai pertinent mod de către cei patru actori.

Evenimentul s-a încheiat cu premiera Imago Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt de Matei Vişniec, pusă în scenă de Dan Ţilea. Protagoniştii au fost El (Robert Filipaş) şi Ea (Valeria Chelaru). Povestea lor de dragoste, derulată de-a lungul celor nouă nopţi în care „încape o viaţă”, are un final deschis: spre ceruri, au fost de părere majoritatea celor prezenţi, foarte plăcut impresionaţi de firescul jocului (zis etern, nu?) dintre El şi Ea.

A urmat aniversarea Imago – 13 ani, un eveniment care a reunit cele mai bune producții Imago.

În vara aceluiași an 2011 membrii imago s-au reunit în tabăra de creație organizată la castelul de la Arcalia, unde au avut parte de workshop-uri, exerciții (încălzire, muzică), plimbări, discuții, expuneri și multă bucurie și o caldă prietenie.

S-au montat piese noi și s-au jucat piese mai vechi: De când? Fluture? După un text de Eugen Ionesco, un spectacol cu Robert Filipaș; Omul din cercuri, spectacol descompus după Matei Vișniec, în regia lui Sabin Silviu Badea; Alter Ego, după o idee a Takacs Eniko în regia Cameliei Călușer; Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, text de matei Vișniec, în regia lui Dan Țilea; Paris…6 fix!, după un text de Aldo Nicolaj, cu Gilbert Ionuț Apetroaei; Mentă albastră, textul și regia de Claudia Țicle.

Imago 15 ani 2013, evenimentul aniversar desfășurat în 21 și 22 mai, două zile în care s-au jucat cinci piese de teatru și s-a organizat și un atelier de teatru cu participarea publicului a fost susținut din veniturile proprii ale membrilor Imago, CCS nu a sprijinit financiar acest important eveniment teatral studențesc reprezentativ pentru instituție.

Trupa în formulă completă a fost prezentă la Sibiu în 30 și 31 martie 2013, la bine cunoscuta acțiune: 25 de ore de teatru non-stop. Respiră. Teatru, ediția a III-a.

În decembrie 2014, Imago a revenit cu o strașnică adaptare Cum ne place, după Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare, spectacol în regia Takacs Eniko, un spectacol savuros și inedit prin montare și abordare scenică.

Încă o dată, simpla prezenţă, criticile, reacţiile autentice, dar mai ales aplauzele publicului nostru, deja format, dar de fiecare dată mai numeros şi mai receptiv, au fost răsplata tuturor eforturilor noastre, care an de an se cer depuse fără ezitare pe altarul artei.

Proiectele noastre de viitor, ca o sumă a experienţelor de până acum, vor dovedi în ce fel Imago a fost, este şi va fi un nume de referinţă în peisajul teatrului studenţesc autohton. Ca o încheiere dar nu un sfârşit, motto-ul nostru a fost deja formulat foarte simplu:

Dacă dragoste de Imago nu e, nimic nu e!

Referent coordonator Stoica Ioana Cecilia, tel.: 0743 299025

Actor / Regizor Trupa de Teatru Liber Imago Takacs Eniko, tel.: 0729 963893

Puteți accesa pagina de facebook Teatru Liber Imago